Auzi despre o cunoștință de a ta că a pățit un necaz. Ca un bun creștin sau doar din umanism îți îndrepți compasiunea către nefericit. Se formează repede un grup de dezbateri, afli noutăți, stabilești coordonatele dramei, clarifici vinovățiile împricinatului. Și mai ales te bucuri că nu ți s-a întâmplat ție. Te gândești să-i dai o mână de ajutor și treci gândul pe lista lui „trebuie să o fac și pe asta”. Nu pare mare lucru dar îți vine greu să dai și un telefon. Nimănui nu îi place să interacționeze cu oameni nefericiți, deoarece nefericirea altora ne face să ne simțim vinovați pentru bunăstarea noastră emoțională sau poate ne temem că nefericirea e contagioasă. Ne amintim că suntem buni creștini și ne facem curaj să apelăm pe nefericit. Ăsta e copleșit de drama lui și pare că de abia te aștepta să te copleșească și pe tine. Spui câteva vorbe de încurajare , jumate sincere, jumate de complezență, și dacă ești cu adevărat viteaz întrebi dacă îi poți fi de ajutor . Nefericitul are cu adevărat nevoie de tine și spre disperarea ta lansează o listă cu lucruri pe care le-ai putea face pentru el. Îți regreți curajul și îți iei rămas bun spunându-i că îți e milă de el. Tocmai ai mai pus o cărămidă la temelia nefericirii lui deoarece mila situează pe cei implicați pe poziții diferite: sus și dominant e cel care își permite să aibă milă și jos și dominat, subiectul demn de milă. Cu mare lehamite faci câte ceva pentru nefericit, de obicei cu jumătăți de măsură pentru că nu ai timp și nici resurse de energie. Nu știi încă, dar pentru actele tale vei aștepta recunoștință infinită. Deocamdată consideri că faci eforturi pentru a ajuta pe cineva din sinceră bunătate creștinească . Iar seara te duci împăcat la culcare . Nu adormi ușor pentru că te bâzâie ceva neplăcut în marginea conștiinței, ca o angoasă căreia nu îi bănuiești cauza. E doar inconștientul care îți trimite semnale anemice cum că nu ai făcut eforturi prea mari să îți ajuți aproapele și că încerci să fii bun, dar e greu și nu prea îți iese . Anulăm repede bâzâitul angoasant cu un ” fiecare cu necazurile lui” și adormim mulțumiți că și astăzi am fost buni creștini.