În ciuda obiceiurilor mele, voi folosi, de astă dată puține cuvinte, lăsând să vorbească imaginile.
Locul în care îl prinzi pe Dumnezeu de picior ar putea arăta așa:
La capătul drumului ar putea răsări o mare, cu țărmul acoperit de nisip fin și alb. Pe malul mării ai putea vedea asta:
Dacă întorci capul, peisajul se schimbă:
Spiritul locului răzbate din acoperișurile de stuf, vorba slavă a multor pescari, orăcăitul broaștelor sau zborul greu al pelicanilor. Dacă ți se face foame sau sete și ești curajos, vei alege o cherhana plină de băștinași, unde peștele îți sare în farfurie direct din Dunăre. Curajul meu m-a dus la Cherhanaua Veche, unde-mi aduceau tacâmurile după ce mâncam (oricum, am considerat tacâmurile pentru pește inutile, pentru că nu știu să le folosesc), sau uitau să-mi aducă vreun fel comandat. În schimb, vinul casei, din podgoriile Măcinului, curgea vesel și ușor, iar mâncarea era delicioasă, să te lingi pe degete, fără să plătești prea mult pentru asta:
Comesenii erau în mare parte pescari de-ai locului și-un câine:
Aici ne luam un prânz târziu care se prelungea până la cină, numai bine să vezi apusul:
Trebuie totuși să nu faci excese de niciun fel, pentru că urgențele medicale sunt asigurate (nu mă îndoiesc de competență) de:
Dacă nu ați recunoscut locația vă spun că e vorba de localitatea Sfântul Gheorghe, unde ar trebui să ajungeți măcar o dată în viață. Dragostea mea pentru acest loc e la fel de vie ca la început (mulți ani de atunci- dragoste la prima vedere) și uite că m-a făcut să-mi calc pe obiceiuri și să folosesc puține cuvinte, lăsând imaginile să vorbească în locul meu.
Categorii:Oameni
SUNT UN ADOLESCENT REBEL 
Niste locuri extraordinare. Mi-ai facut pofta de a le vizita … 😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Imaginile cele mai frumoase au rămas doar în amintire: m-au lăsat mută de uimire și nu mi-a trecut prin cap să fac poze. Așadar, nu mai sta pe gânduri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu cunosc locurile, e adevarat ca n-am mai fost pe acolo cam de 2 ani. E foarte frumos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt convinsa ca si cuvintele tale ar fi facut o treba la fel de buna ca imaginile. Oricum, mie mi-au trezit dorinta sa revad partea aceea de tara. Zi buna, Rebelo
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O poză face cât o mie de cuvinte. Când am scris eu o mie de cuvinte?
ApreciazăApreciază
Uneori o mie de cuvinte nu fac cat unul bine spus…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu am fost niciodata în Delta. Sper sa ajung într-o zi. Mulțumesc pentru imagini si descrieri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La tine în suflet trebuie să aibă loc și Delta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu siguranța are. Trebuie sa găsesc doar timp sa o vizitez. Exista atâtea locuri în tara pe care n-am apucat sa le vizitez. Sper ca într-o zi sa pot face asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Odata in viata am ajuns dar e asa de mult timp incat pare sa fi fost intr-o alta viata!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Niște amintiri trebuie să fie pe undeva…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt, sunt… Frumoase cu….mult peste, prea mult peste, numai peste!😂
ApreciazăApreciază
Niște locuri minunate, pe care eu nu le-am văzut niciodată. Mulțumesc pentru poze, măcar așa le văd.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu sunt un fotograf bun si sunt poze făcute cu telefonul. Dar e tare frumos.
ApreciazăApreciază
Dorința de a vedea acele locuri e foarte mare, dar mai mare e teama de țânțari!🙂
Cine știe, poate într-o zi o să reușesc să-mi înving această teama…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aș minți să spun că nu mergi seara într-un nor de insecte care ți se izbesc de față. Și te ciupesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu mă încurajezi deloc 😀
ApreciazăApreciază
Nu e ceva peste care să nu poți trece.
ApreciazăApreciază
Eu sunt pentru țânțari cum e miere pentru urs. 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe mine, nu știu din ce motiv, nu mă prea ciupesc. Mă gândesc că sunt cam toxică.
ApreciazăApreciază
@Adore – in primul rand felicitări pentru inspirația si curajul de a alege acest cadru si această destinație ca loc de pelerinaj si exorcizare a reziduurilor toxice ale excesului de civilizație urbană, acumulate forțat in era pandemiei. Sper că expediția ta a fost încununată de succes, reușindu-se eliminarea receptivelor toxine, care, culmea tupeului, începuseră să-si manifeste prezenta si pe blog, afectând proza si prozatoarea, prin nota unor negre melancolii. Pozele si cuvintele, adăugate pentru rimă, desi modeste si cuminți in aparentă, reușesc să transmită (ușor, fără pic de epatare si emfază), emoție si intensitate, impresionism si anti-expresionism de ce mai bună calitate, obținute ca simple efecte colaterale, ale unei compuneri de dăruit anonimilor si prietenilor virtuali. Ce să zic? Merci. Sper sa am inspirația de a valorifica cum se cuvine sugestia pe care (ne-)o faci in aceasta „cherhana veche”.
P.S. Întrebare: Sprayurile pentru țânțari nu funcționează sau nici nu le-ai încercat? De știut…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai să vezi, că sunt ca nouă, după schimbarea de peisaj. De fapt, toate-s vechi, așa cum prea bine știm, dar mi-am încărcat bateriile pentru un timp. Am încercat sprayul pe soțul meu, dar singura schimbare evidentă era că el mirosea ca naiba. Pe țânțari nu-i deranja. Pe mine mă bâzâiau doar.
ApreciazăApreciază