Oameni

Cherhanaua veche

În ciuda obiceiurilor mele, voi folosi, de astă dată puține cuvinte, lăsând să vorbească imaginile.

Locul în care îl prinzi pe Dumnezeu de picior ar putea arăta așa:

La capătul drumului ar putea răsări o mare, cu țărmul acoperit de nisip fin și alb. Pe malul mării ai putea vedea asta:

Dacă întorci capul, peisajul se schimbă:

Spiritul locului răzbate din acoperișurile de stuf, vorba slavă a multor pescari, orăcăitul broaștelor sau zborul greu al pelicanilor. Dacă ți se face foame sau sete și ești curajos, vei alege o cherhana plină de băștinași, unde peștele îți sare în farfurie direct din Dunăre. Curajul meu m-a dus la Cherhanaua Veche, unde-mi aduceau tacâmurile după ce mâncam (oricum, am considerat tacâmurile pentru pește inutile, pentru că nu știu să le folosesc), sau uitau să-mi aducă vreun fel comandat. În schimb, vinul casei, din podgoriile Măcinului, curgea vesel și ușor, iar mâncarea era delicioasă, să te lingi pe degete, fără să plătești prea mult pentru asta:

Comesenii erau în mare parte pescari de-ai locului și-un câine:

Aici ne luam un prânz târziu care se prelungea până la cină, numai bine să vezi apusul:

Trebuie totuși să nu faci excese de niciun fel, pentru că urgențele medicale sunt asigurate (nu mă îndoiesc de competență) de:

Dacă nu ați recunoscut locația vă spun că e vorba de localitatea Sfântul Gheorghe, unde ar trebui să ajungeți măcar o dată în viață. Dragostea mea pentru acest loc e la fel de vie ca la început (mulți ani de atunci- dragoste la prima vedere) și uite că m-a făcut să-mi calc pe obiceiuri și să folosesc puține cuvinte, lăsând imaginile să vorbească în locul meu.

Categorii:Oameni

Etichetat ca:,

22 de răspunsuri »

  1. @Adore – in primul rand felicitări pentru inspirația si curajul de a alege acest cadru si această destinație ca loc de pelerinaj si exorcizare a reziduurilor toxice ale excesului de civilizație urbană, acumulate forțat in era pandemiei. Sper că expediția ta a fost încununată de succes, reușindu-se eliminarea receptivelor toxine, care, culmea tupeului, începuseră să-si manifeste prezenta si pe blog, afectând proza si prozatoarea, prin nota unor negre melancolii. Pozele si cuvintele, adăugate pentru rimă, desi modeste si cuminți in aparentă, reușesc să transmită (ușor, fără pic de epatare si emfază), emoție si intensitate, impresionism si anti-expresionism de ce mai bună calitate, obținute ca simple efecte colaterale, ale unei compuneri de dăruit anonimilor si prietenilor virtuali. Ce să zic? Merci. Sper sa am inspirația de a valorifica cum se cuvine sugestia pe care (ne-)o faci in aceasta „cherhana veche”.

    P.S. Întrebare: Sprayurile pentru țânțari nu funcționează sau nici nu le-ai încercat? De știut…

    Apreciat de 1 persoană

    • Stai să vezi, că sunt ca nouă, după schimbarea de peisaj. De fapt, toate-s vechi, așa cum prea bine știm, dar mi-am încărcat bateriile pentru un timp. Am încercat sprayul pe soțul meu, dar singura schimbare evidentă era că el mirosea ca naiba. Pe țânțari nu-i deranja. Pe mine mă bâzâiau doar.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s