Oameni

Când te lovește spiritul sărbătorilor

M-a lovit spiritul acum vreo două săptămâni: îl simțeam dis-de-dimineață, când suna ceasul și trebuia să mă dau jos din pat. Chiar atunci, cu ochii lipiți și cu picioarele atârnate la marginea patului în căutarea papucilor, îmi spuneam că nimic nu e cum trebuie și că e bizar că mă scol de bună voie la ore incredibile. Traficul luat în piept, îmbulzeala și cozile de prin magazine , dar mai ales un cer greu care atârnă la un lat de palmă deasupra capului meu au contribuit deopotrivă la starea de nervozitate. Dacă ai întreba pe cineva din anturajul meu cum m-ar caracteriza, oricine (cu una sau două excepții) ți-ar spune că sunt o persoană agreabilă, liniștită și de treabă. Doar că spiritul scoate la iveală o parte întunecată a mea (sau Grinch, nu știu sigur), acea parte care consideră că în loc să-ți argumentezi deciziile, ți le impui mai cu forța, fără să mai pierzi timp prețios cu palavre. Adică de ce să pierd vremea cu muncă de convingere sau cu explicații care nu se mai termină, atâta timp cât amenințarea și tonul potrivit, cu o octavă mai sus sau mai jos, par mult mai eficiente, ba uneori chiar și o privire e de ajuns. Am descoperit asta întâmplător și, de atunci, nu mă mai satur să experimentez…nu știu sigur ce… egocentrismul, ignorarea emoțiilor, lipsa de empatie și morocănoșeala. I-am spus chiar și doctorului meu că sunt cam țâfnoasă în preajma sărbătorilor, iar el, drăguțul, a îngăimat ceva despre hormoni, dar când mi-a întâlnit privirea a tăcut. Suspicionez că voia să zică ceva despre menopauză și am simțit pe loc că e în pericol să-i trag o smetie. Se vede treaba că uneori e suficient să ai intenții în fața cuiva și nu e obligatoriu să-ți duci intențiile la bun sfârșit pentru că cel din fața ta se repliază ca și cum ai acționat deja. Așadar, nimic despre menopauză și nici hormonii nu sunt cine știe ce scofală, dar poate că e perioadă de bilanțuri, sfârșit de an, etc. Și apoi mi-a dat rețeta pentru care îl vizitasem. Poate că din pricina smetiei pe care intenționasem să i-o trag sau poate pentru că tot trăncănea în timp ce scria, rețeta era greșită. „Nu mai pot să eliberez alta”, îmi zice „veniți mâine pentru altă rețetă”. L-am privit cu milă, ca pe unul care nu are instinct de conservare, că doar ce-i spusesem cum mă apucă furia. Nu i-am zis nimic, dar smetia se simțea după colț, la un nivel intens. De aceea, după primul moment de stupoare, doctorul meu a zis „să văd cum rezolv” și a rezolvat: mi-a dat rețeta corectă.

Am vrut doar să punctez că a fi de treabă, agreabil și empatic nu este deloc eficient, dar pentru a înțelege acest lucru a fost necesar să intru puțin în spiritul sărbătorilor. Nu accept contraargumente pentru că 1) mi-am verificat afirmațiile și 2) mă apucă nervii.

Categorii:Oameni

Etichetat ca:

6 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s